Printr-o simpla neglijenta de numai câteva ore în îngrijirea persoanelor imobilizate la pat poate avea drept consecinţă apariţia unor răni care poarta denumirea de escare sau leziuni de decubit.
Intra pe Doctormit.ro si citeste despre escare astfel incat sa intelegi ce sunt, cum apar, unde apar si cum pot fi tratate.Acestea sunt leziuni sau rani la nivelul pielii şi a ţesutului învecinat, datorate lipsei de oxigenare tisulară, ca urmare a comprimării vaselor de sânge care irigă zona respectivă. Comprimarea vaselor de sânge de la nivelul pielii apare ca urmare a presiunii constante, prea îndelungate, la nivelul unei anumite zone. Rezultatul comprimării vaselor şi a reducerii aportului de sânge în acea zonă îl constituie moartea celulelor, lezarea pielii şi formarea de ulceraţii.
Cel mai frecvent, escarole apar la nivelul zonelor de sprijin ale corpului. Specific pentru aceste zone este prezenţa proeminenţelor osoase, astfel încât pielea este practic „strivită“ între oase şi planul dur al patului.Acestea apar la nivelul spatelui şi a părţii inferioare a corpului. Astfel, cel mai frecvent afectate sunt regiunea omoplaţilor şi, mai ales, în partea inferioară a corpului, zonele lombare şi sacrală, regiunea de la nivelul şoldurilor, fundului sau călcâielor. Escarele mai pot fi localizate la nivelul cefei, coatelor, între genunchi sau deasupra gleznelor.
Factorul declanşator îl constituie imobilizarea prelungită la pat sau în fotoliu, in special la persoane aflate în stare de comă sau confuzie mentală, demenţă, tulburări de sensibilitate, persoane denutrite, persoane imobilizate după fracturi, arsuri sau intervenţii chirurgicale complexe. O escară poate să apară şi în decurs de câteva ore, chiar la un pacient tânăr, aflat în stare de comă profundă.
Alţi factori care contribuie la apariţia escarelor sunt:
– frecarea de suprafeţe rugoase;
– apariţia de cute ale pielii produse prin alunecarea corpului într-o parte unde este afectată circulaţia sangvină;
– umezeala pielii datorată transpiraţiei sau incontinenţei urinare;
– starea de denutriţie prin care se reduce stratul de grăsime subcutanată;
– diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, obezitatea sau alte afecţiuni în care este alterată circulaţia sangvină periferică;
– vârsta peste 70 de ani, este un alt factor declansator, deoarece la persoanele în vârstă pielea este mai subţire şi îşi pierde din elasticitate, de aceea se lezează mai uşor;
– febra, deoarece prin creşterea temperaturii corpului se alterează şi mai mult zonele care prezintă risc crescut pentru formarea de escare.
La început, zona predispusă este mai sensibilă şi dureroasă, de culoare roşiatică şi nu se albeşte când se exercită o presiune. În lipsa unor măsuri eficiente de îngrijire, ulterior, leziunea se extinde, zona devine insensibilă, iar în centrul zonei respective pielea se necrozează şi se ulcerează. Ulceraţia se poate extinde progresiv la zonele profunde, căpătând aspect de crater de dimensini reduse. În mod frecvent, aceste ulceraţii se suprainfectează, iar zona devine fierbinte şi roşie. Dacă ulceraţia progresează, se pot produce distrucţii la nivelul ţesuturilor profunde in special, tendoane, articulaţii sau infecţii grave cum ar fi septicemie sau osteomielită. Astfel, escarele reprezintă o afecţiune ce poate ameninţa viaţa pacientului, deoarece ţesutul lezat este foarte vulnerabil la infecţii.
Măsurile de îngrijire trebuie iniţiate precoce pentru a preveni apariţia escarelor, deoarece, odată leziunea progresată la o etapă avansată, va fi mai greu de recuperate.